- símplu
- adj. m., pl. símpli; f. sg. símplã, pl. símple
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
símplu
Look at other dictionaries:
simplu — SÍMPLU, Ă, simpli, e, adj. 1. Care este format dintr un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ♢ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr un … Dicționar Român
simplumas — simplùmas sm. (2) → simplas 1. ║ Apėmė simplùmas, ir parvirtau Klt … Dictionary of the Lithuanian Language
simpluoti — simpluoti, uoja, ãvo intr. Gmž, Lkm atsipalaiduoti (apie riečiamą, audžiamą audeklą): Kas čia tavo audeklas simpluoja! Ml … Dictionary of the Lithuanian Language
simplitate — SIMPLITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicaţii; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie; simplicitate. ♦ Lipsă de podoabe inutile şi căutate, de rafinament artificial (într o operă de… … Dicționar Român
prost — PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) … Dicționar Român
elementar — ELEMENTÁR, Ă, elementari, e, adj. 1. De bază, esenţial, fundamental. ♦ (Despre cărţi, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei ştiinţe. ♢ Învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului public, cu caracter obligatoriu, unde… … Dicționar Român
natural — NATURÁL, Ă, naturali, e, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele… … Dicționar Român
răs — (Înaintea vocalelor şi a consoanelor sonore, în forma răz ) Element de compunere care: 1. a) formează, de la verbe, derivate care exprimă o împrăştiere, o repetare sau o intensificare a acţiunii exprimate de verbul simplu; b) formează, de la… … Dicționar Român
simplifica — SIMPLIFICÁ, simplific, vb. I. tranz. A face să fie (mai) simplu (1, 2). ♦ A reduce o ecuaţie sau o fracţie printr un divizor comun; a transforma o egalitate într o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă. – Din lat. simplificare, fr.… … Dicționar Român
familiar — FAMILIÁR, Ă, familiari, e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obişnuită; simplu, fără pretenţii. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p.… … Dicționar Român
